Toata lumea spera sa scape de ceva. Unii vor sa scape de plictiseala, altii de oamenii pe care nu ii suporta, din motivele pe care le au, unii vor ceea ce nici ei nu stiu ce vor, altii de saracie, de singuratate si asa mai departe. Insa altii vor sa scape de realitatea imediata, care nu este intotdeauna perfecta, si de poluarea marilor orase, de munca in conditii obositoare sau stresante si asa mai departe. Se spune ca este suficient timpul pe care il ai intre orele de program pentru repaus. Unii nu cred ca asa ceva este posibil, pentru ca s-au saturat de toate. S-au saturat de locul de munca, s-au saturat de anumite genuri de oameni, de anumite aspecte negative ale vietii lor. Pentru acest lucru este util, uneori o calatorie in natura in imediata apropiere a oraselor. Acolo unde poti respira aer curat plimbandu-te printre copacii verzi, infrunziti, printre care cad disipate cateva raze de soare patrunse prin coronamentul copacilor, ascultand fosnetul frunzelor cazute pe jos si linistea padurii cu glasurile cantecelor pasarilor, facand o plimbare linistitoare in mijlocul naturii. Unii inteleg acest lucru prin amplasarea unor gratare imense pe care pun halca de carne sau mici, un bax de bere si un zgomot grobian de guitaturi ale ghiorlanilor si rasetele stridente ale pitipoancelor lor, cu muzica chicioasa data intotdeauna la maxim si cu un aer de suficienta indiferenta la linistea celor din jur, care se va solda intotdeauna cu munti de gunoaie, dupa ce gunoaiele cu gratarul vor fi plecat cu masina acasa la ei. E problema (numai a) lor (?!). Oricum asa au inteles ei distractia din marele hipnotizator (televizorul), unde au fost indoctrinati de `Haliud`, prin filmele proaste. Eu propun insa un manifest al respectului si comuniunii cu natura pentru ca reinsertia omului instrainat de natura, revenit din nou in aceasta pentru scurt timp, isi poate reface fortele. Insa amprentele `civilizatiei` inca sunt vizibile cand cimpanzeul fara par reintra in mediul natural, care ii asigura viata. Dar nu va plictisesc si am sa incep cu calatoriile internationale din imaginatia lui Eu.
Printre calatariile imaginare pe care le fac si pe care sper ca le voi face in realitate enumar:
– vizita in tarile arabe sau cu mostenire araba (nordul Africii cu Orientul Mijlociu si Asia Centrala) si in sudul Spaniei pentru a vedea remarcabilele urme ale civilizatiei arabe, care au marcat omenirea atat prin contributii la cultura si stiinta universala, cat si prin pastrarea operelor de cultura antice;
– vizitarea Australiei pentru a vedea populatia aborigena si minunatele Parcuri Naturale din Nordul continentului, Marea Bariera de Corali, orasul din subteran de la Coober Pedy, formatiunile Kata Tjuta si Uluru, ascultarea legendelor aborigene si cunoasterea istoriei manjite cu sange de colonizarea europeana, care a culminat cu masacrarea localnicilor, a acestui continent fascinant;
– vizitarea Tibetului, acolo unde intelepciunea si budismul au fost atat de mediatizate incat nu mai insist asupra lor, unde nazistii au facut numeroase expeditii cu caracter ezoteric prin anii 1930;
– vizitarea Cambodgiei, cu celebrele temple de la Angkor Wat, cultura acestui popor si budismul care caracterizeaza regiunea (Thailanda, Laos, Myanmar, Vietnam, etc.), raurile si deltele din zona aceasta a Asiei de Sud-Est, etc.;
– China ramane un loc emblematic, incarcat de istorie si un tinut intins, cu temple budiste, cu o istorie care include confucianismul, daoismul, contributii la cultura universala si care se intinde in timp cu multe mii de ani. Japonia florii de cires, a samurailor, a shogunilor, a templelor shintoiste, a maestrilor zen (forma de budism japoneza adusa din China si care se numea Chan), a holocaustului SINGURULUI ATAC NUCLEAR din istorie (cand americanii s-au `distrat` cu cele doua bombe atomice deasupra unor metropole aglomerate din Japonia, Hiroshima si Nagasaki, pentru care nu au raspuns niciodata!), al disciplinei si al unei ordini exemplare si a unei armonii intre modern si traditional.
– Vechea Mesopotamie, de unde avem mostenirea celei mai vechi civilizatii, care cuprinde Irakul devastat de razboaiele (ale acelorasi `pacifisti atomici` americani in goana lor dupa jaf si distrugere cu uraniu imbogatit) care au marcat profund atat poporul, economic si spiritual, cat si cultura multimilenara, cand Muzeul de Arheologie si multe alte locuri de pastrare a patrimoniului national (dar si universal) au fost devastate si furate artefactele de catre (in cea mai mare parte) soldatii americani. Aici aceasta zona mai este interesanta si prin vizitarea Iranului prin mostenirea persana si musulmana care innobileaza aceasta tara atat de demonizata de catre cei care vor sa starneasca alt razboi de jaf si distrugere.
– Palestina, locul in care evreii au provocat distrugere inca din vremurile biblice, cand au cucerit si decimat Canaananitii, dar mai ales astazi (dovezile sunt la categoria Palestina si in presa internationala care nu este aservita cauzei zioniste), locul in care esenienii au ascuns manuscrisele in pesterile de Qumran, Marea Moschee de la Ierusalim, si multe altele, care inca mai sunt valabile daca nu ar fi conflictul pornit si intretinut isteric de catre ocupatia zionista.
– Civilizatia Anzilor, incluzand Peru, Bolivia, Ecuador si parti infime din Chile si Argentina, cu muzica, religia, drumurile de munte care se reunesc ca la Roma in capitala Cuzco din Peru, mumiile, muzeele, rezervatiile, constructiile si mai ales Macchu Pichu
– Urmele Mayasilor ramase in mare parte in Mexic, dar si in Guatemala, Belize, El Salvador si Honduras, care au fost mediatizate si asupra carora nu mai insist;
– de pe continentul nord american as alege rezervatiile nativilor (cati au mai ramas) si padurile de sequoia (uriasii de 100 de metri!), locurile in care a luat nastere jazzul (New Orleans, St. Louis, etc.) si altele care nu imi vin in minte acum;
– as vizita Africa pentru a intelege acesti oameni blestemati sa aiba resurse naturale, insa nu si bogatie, nu mai insist asupra colonizarii si inrobirii lor sau asupra dictatorilor prietenosi cu puterile americane si/sau europene, as incerca sa le inteleg trecutul si cultura, sa le ascult legendele.
– as merge in Rusia sa vad Moscova, sa vad Sankt Petersburg, orasul marelui Dostoyevsky; tarile nordice (Finlanda, Suedia si Norvegia) renumite pentru nivelul lor de bunastare si forma de socialism, cu intinderile de lacuri, fiorduri si paduri nesfarsite; in fine, as merge si prin marile orase ale Europei (Praga, Viena, Berlin, Munchen, Brugge, Amterdam, etc.)
Din pacate trebuie sa ma opresc, pentru ca m-am obosit prea tare parcurgand atatea locuri de pe glob. Sper ca nu voi uita data viitoare sa ma duc si in locuri mai putin cunoscute. Apropo, am uitat de India, dar oricum toata lumea o stie. Toate cele bune!
romanialuiradu 