Un articol al cuiva interesat de trecutul Romaniei

Nu stiu al cui este. Banuiesc ca poate fi prefata unei carti a domnului Napoleon Savescu. Ca e corect sau nu, asta nu o poate sti decat unul dintre cei care au participat direct la evenimente. Adica acei scheleti de mii de ani (si poate chiar milioane de ani dupa mai multe controverse). Tot ce se poate observa aici este ca totul este bine argumentat si se pune degetul pe rana acolo unde vede autorul ca sunt probleme. Istoria noastra a fost continuu fetisizata, transformata, modelata si prostituata dupa interese variate si in functie de perioada. Noi facem parte dintre primele civilizatii din Europa. Si nu unele mediocre. O atesta Cucuteniul, Hamangia, Gumelnita, Sarmisegetuza, Petrodava, Argedava, etc. Toate popoarele la care noi ne uitam cu admiratie sunt venite in multiple valuri migratoare in Europa si care la timpul lor au facut mult rau. Acum dupa ce istoria s-a asezat si dacilor li s-a sters constiinta, mandria, memoria si s-au amestecat cu alte culturi si civilizatii, pastrand totusi particularitatile lor, chiar daca au fost `corupti` de catre cei cu care au intrat in relatii de orice fel. Tot s-a spus ca aurul dacic a salvat Roma de la pieire (care de altfel a si cazut mai tarziu, in fata `europenilor` navalitori de la rasarit). Oare aurul dacic, care a fost pastrat cu vitejie in cele doua razboaie dacice de la inceputul anilor 100 d.Hr., era exploatat de niste `neciopliti` pe care i-au civilizat romanii? Tezaurele bogate, cum ar fi cel de la Pietroasa, nu confirma ipoteza aceasta. Totusi de ce se insista pe aceasta tema? Dar sa vedem ce a scris autorul articolului pe care l-am gasit pe undeva prin calculator. Oricum, daca se greseste pe alocuri (dupa unele `surse`), fondul articolului este unul foarte legitim. Lectura usoara!

ISTORIA NESTIUTA A
ROMANILOR – NOI NU
SUNTEM URMASII ROMEI
Inainte de toate vreau sa fiu onest,
declarandu-va ca o chezasie a tuturor
ipotezelor pe care le voi desfasura in fata
dumneavoastra… nu exista. Oricand o noua
descoperire, o noua interpretare poate infirma
una sau alta dintre ele. Eu nu pot sa afirm
decat ca in tot ceea ce urmeaza nu am introdus
nici o ipoteza de care personal sa nu fiu
convins. Va spun acestea din convingerea ca
cititorul nu trebuie inselat, nu trebuie lasat sa
creada ca stiu mai mult decat stiu in realitate.
Cititorul nespecialist are dreptul sa cunoasca
limitele actuale, reale ale cunostintelor
noastre despre trecutul tarii in care ne-am
nascut si careia ii vom apartine intotdeauna,
indiferent pe ce meleaguri ne-a calauzit
destinul. Astfel, puteti sa va simtiti invitati in a
va folosi de “prezumtia de nevinovatie”
referitor la acest articol conducand la o
“estompare a necredintei” alaturi de parerea
dumneavoastra personala.
Autorul
***
Cu ani de zile in urma, pe vremea cand eram
elev in cursul elementar, in cartea noastra de
“Limba Romana” ne era spus si de “putina”
influenta latina in vocabularul roman alaturi de
cea “coplesitoare” slava. A fost poate pentru
prima oara cand am simtit ca… nu eram de
acord cu ceea ce era “scris in carte”. Fusesem
obligat, impreuna cu toti ceilalti elevi, inca din
clasa a patra elementara sa “studiez” limba
rusa, iar din clasa a cincea, limba franceza si
astfel am descoperit multe cuvinte romanofranceze
si nici unul romano-rus! Ghinionul
“ganditorilor” de atunci erau si cantecele
italiene care patrundeau peste tot in Romania
si ale caror cuvinte sunau atat de apropiate de
ale noastre, incat teoria “slavona” a originii
noastre aparea ridicola chiar si pentru un copil
din cursul elementar.
Cu trecerea anilor procesul de rusificare a
romanilor a mai scazut in intensitate, iar eu
ajunsesem in ultimii ani de liceu. De data
aceasta lucrurile se intorsesera cu 180 de
grade si acum invatam despre ocuparea Daciei
de catre romani si cum ne trageam “noi” din
“ei”, ba dintr-unii, ba dintr-altii, ba chiar direct
din cei “doi barbati”: Decebal si asa-zisul
nostru strabun Traian. Nu stiu care este
parerea Dvs., dar eu personal nu am incredere
in acesti “lingvisti” si “istorici” gata sa ne
transforme istoria noastra in functie de
interesele lor personale ori scopurile politice
urmarite de “stapanii” lor, asa cum se intimpla
si astazi in Moldova de peste Prut, Bucovina si
tinutul Hertei unde populatia romana
majoritara a fost odata deportata in Siberia, un
alt esec in incercarile de rusificare facute
impotriva majoritatii. Azi lor li se spune in
permanenta ca vorbesc o limba diferita,
“moldoveneasca”, de origine slava, teorie pe
care multi… o si cred.
Dar sa nu-i uitam pe prietenii nostri grecii, care
le spun fratilor nostii aromanii ca ei de fapt
sunt greci, ca Macedonia a fost, este si va fi
Grecia iar Alexandru Macedon a fost… grec!
In perioada in care am fost student la medicina
am fost invitat sa-mi petrec cateva saptamani
din vacanta de vara la Targu-Mures, la invitatia
unui coleg si prieten ungur, in casa caruia am
gasit o carte scrisa in limba romana, singura de
altfel: DACIA PREISTORICA a lui N. Desusianu,
probabil cel mai fantastic scriitor al istoriei
romanilor, ocazie cu care mi-am schimbat cu
180 de grade notiunile de “istorie a romanilor”
acumulate in scoala.
Revenind la istoria si limba romana si la
contradictiile acestora cu logica… voi face uz
de versurile unei poezii scrisa de V. Bajenaru si
care mi-a parvenit prin curtoazia domnului Jean
Manescu din New York:
“Ce limba vorbeau dacii, azi nimenea nu stie!…
Caci pe atunci saracii n-aveau creion, hartie,
Iar vorbele nescrise, precum se stie… zboara,
Argumentand ne zise, candva, o profesoara.
Lingvistii socotira, mai cu luare aminte,
Si in final gasira vreo 7-8 cuvinte
Ce par a face parte, chiar din limbajul trac!
Dar, desi-i scris in carte, cu asta nu ma-impac.
Pai stai si ia aminte, de cumva e posibil,
Cu cateva cuvinte, sa fii inteligibil?…”
Intrebarea pe care ne-o punem astazi este: ce
limba vorbeau geto-dacii (pelasgii = tracii)? Iar
raspunsurile nu pot fi decat doua, dintre care
avem de ales unul: vorbeau o limba diferita de
cea a cuceritorilor si in consecinta au fost
nevoiti sa-si insuseasca latina dupa ocuparea a
14% din teritoriul Daciei de catre legiunile
imparatului Traian in 106 A.D., ori limba
populatiei autohtone a Daciei era
asemanatoare cu latina, astfel incat nu a fost
necesara invatarea altei limbi.
Revenind la poezia lui Bajenaru, oare sa fie
adevarat ca tot ce ne-a ramas de la strabunicii
nostri geto-daci sa fie numai 7-8 cuvinte?…
Anii trec, lumea se schimba iar astazi avem
asa-zisa “Arheologie Lingvistica” si descoperim
ca Lingvistica, Istoria, nu au fost pana acum
nimic altceva decat defilee de erori (vezi si
Shakespeare cu a sa “Comedia Erorilor”). De
200 de ani,de cand un oarecare W. Jones
(1786) a intuit si afirmat provenienta
sanscritei, elinei si latinei dintr-o “limba
mama”, numeroase minti “stralucite” au
incercat sa reconstruiasca aceasta limba
“matca”, generand doua teorii care sustin doua
origini: limba indo-europeana pe de o parte si
limba ariana pe de alta parte, localizata
undeva in Europa Preistorica.
Cercetatoarea americana Marija Gimbutas,
profesoara la Universitatea din Los Angeles,
California, spune: “Romania este vatra a ceea
ce am numit “vechea Europa”, o entitate
culturala cuprinsa intre 6500-3500 B.C., axata
pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica,
iubitoare si creatoare de arta, care a precedat
societatile Indo-Europenizate patriarhale, de
luptatori, din epocile Bronzului si Fierului. A
devenit de asemenea evident ca aceasta
straveche civilizatie Europeana precede cu
cateva milenii pe cea Sumeriana, facand
imposibila ipoteza conform careia civilizatia
razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost
cea mai timpurie de pe glob”.
Spatiul Carpato-Dunarean este una din
putinele zone ale Europei care nu a fost
afectata direct nici de calota glaciara, nici de
cea alpina, ramanind in cea mai mare parte
zona cu conditii de vietuire atat pentru om cat
si pentru animalele si plantele ce-i asigurau
traiul, desi pe inaltimi s-au format ghetari in
cateva masiva muntoase: Rodnei, Caliman,
Bucegi, Fagaras, Cindrel, Parang, Retezat.
Astfel, cercetari fara repros de la Universitatea
din Cambridge au stabilit ca singurul “spatiu”
care corespunde conditiilor din vechea
literatura Vedica este cel Carpatic si sub
titulatura “Ancient Indian”, plaseaza faza
primara a culturii Vedice la noi. Dupa invatatii
englezi (si nu romani), cetatea Carpatica face
parte din “habitatul primitiv al arienilor”.
De la teoria dezvoltata de englezi sa ne
intoarcem la poezia lui V. Bajenaru:
“Istoricii de asemeni la Roma au gasit
Legenda acelor gemeni ce Roma a uimit:
Pe Romulus si Remus lupoaica i-a crescut;
Din ei, spune legenda, romanii s-au nascut!…”
Povestea idilica a celor doi gemeni gasiti pe
apa Tibrului de o “lupoaica”, sigur ca ne-a
impresionat, in special cand ni se spune ca si
“noi” am fi un fel de urmasi ai lor. Dar chiar sa
fim mandri de aceasta ? Sa incercam sa vedem
aceasta istorioara cu alti ochi: Rhea Silvia, fiica
lui “Numitorul” Rege de Alba Longa si totodata
o vestala virgina din templul lui Marte (Zeul
Razboiului) a ramas gravida “din senin” cu zeul
Marte si a nascut doi gemeni pe care unchiul ei
Amulius (care pare a nu fi crezut minunea cu
zeul) da ordin servitorilor sa-i arunce pe
bastarzi in Tibru. Cosul cu copii este gasit de o
Lupoaica, termen folosit pe atunci pentru
femeile de moravuri usoare. Asa ca apare mult
mai plauzibil ca o astfel de persoana i-a salvat
pe gemeni, iar ciobanul Faustulus i-a crescut.
Fanteziile cu Zeul Marte nu le-a crezut nici
unchiul nefericitei,de ce ar trebui sa le credem
noi? Credeti ca noi romanii ar trebui sa ne
cautam o astfel de… origine triviala?…
“Pe daci ii ocupara acei viteji romani
Si i-a-nvatat latina in cam 100 ani!
Ca dacii-nvatara latina asa usor,
Vezi, asta nu ma mira si zis-am: ‘Bravo lor!’
Dar ca-si uitara limba, vocabular intreg
Vezi domnule, eu asta n-o-nteleg!
Ca un popor isi pierde treptat din obiceiuri,
Ca isi mai schimba portul, ar fi niscai
temeiuri…
Dar ca isi uita limba, exemplu nu-i sub soare,
Decat acele cazuri, cand un popor… dispare!”
Legiunile armate romane au ocupat numai 1/7
din teritoriul Daciei (14%) si pentru o perioada
istorica foarte scurta, de exact 165 de ani (106
A.D.-271 A.D.). La ei acasa, in peninsula Italica
avem si astazi dialecte ca cel Toscan, Lombard,
Calabrian ori Sardinian care-i fac sa nu se
inteleaga intre ei. Mai mult, sutele de alte
dialecte din Italia (se estimeaza ca ar exista
circa 1500) dovedesc ca peninsula Italica nu a
fost “romanizata” acasa la ea. Astfel cum se
explica “romanizarea” noastra de catre
cueritorii Daciei? Cum sa ni-i inchipuim pe
taranii daci, locuind prin vai si munti, dealuri si
paduri, repezindu-se sa invete latina?… Si nu
numai ei, cei din teritoriul ocupat de romani,
dar si dacii liberi care reprezentau 86% din
populatia ce traia in restul Daciei neocupata de
romani. Cum va inchipuiti ca taranii daci a
caror speranta de viata se situa in jurul varstei
de 19 ani si nu aveau nici texte, dictionare,
profesori, caiete sau creioane, au putut invata
atat de bine latineste incat au realizat cea mai
unitara limba latina cunoscuta, pe care latinii
insisi nu au fost in stare s-o realizeze nici
macar la ei acasa, in peninsula Italica (pana azi
cand au la dispozitie un regiment de carti de
gramatica sI materiale audio-video)?
Nu am dreptate sa ma revolt impotriva
profesorilor care se multumesc sa se rezume la
ceea ce au invatat sau n-au invatat in tineretea
lor, impotriva celor care din interese geopolitice
incearca sa bage in capul generatiilor
acestui secol ca avem o alta limba si o alta
origine decat cele evidente si reale? De ce sa
acceptam transmiterea nestiintei prin
invatamant?
O situatie similara cu cea din “Italia-Mama” in
privinta numarului de dialecte populare se
intalneste si in alte tari ale Europei: Franta,
Spania, Marea Britanie sI Germania, in care
locuitorii comunica intre ei prin intermediul
limbii literare invatate in scoala, cea vorbita
acasa facandu-i de neinteles pentru conationalii
lor situati in alte colturi ale tarii.
Numai in Romania situatia este fundamental
diferita, toata populatia tarii este capabila sa
comunice prin limba insusita de mic copil in
familie. Totodata limba deprinsa acasa nu este
diferita de cea invatata la scoala…
Vom incheia aceasta dezbatere analizand o a
doua intrebare fundamentala, la care se vrea
un raspuns din partea oricarui asa-numit
“istoric” si “lingvist” lipsit de credinta sau
bunavointa in acceptarea Adevarului: Cum va
explicati ca romanii au reusit in aproximativ
100 de ani, aflati fiind la 1500 kilometri
departare de Roma, performante pe care nu au
fost in stare sa le reproduca in propria lor
casa?…Si asta fara ca picior de roman sa fi
calcat pe mai mult de 86% din teritoriul Daciei!
Naivi sa fim s-o credem!
Noi, urmasii Romei?… Va rog!
“Ardealu’a stat sub Unguri aproape ani o mie,
Si asupriti Romanii, asa precum se stie,
Nu si-au uitat nici graiul, nici obicei, nici
portul,
Cum de-n a zecea parte Dacii uitara totul?”
Aparitia si existenta Ungariei s-a datorat
convietuirii hunilor cu polpulatia primitoare
geto-daca care i-a invatat agricultura,
pastoritul si care apoi a fost asuprita si
sfartecata in numele catolicismului. Multi
aristocrati romani Transilvaneni, pentru a-si
salva viata si avutul, s-au convertit la
catolicism si s-au maghiarizat, insa n-au uitat
nici limba, nici traditiile. De ce astazi noi sa
credem ca ce n-au putut face ungurii in o mie
de ani au putut face romanii in aproximativ un
secol si jumatate?… Cu alte cuvinte, cum
putem crede ca acestia i-au determinat nu
numai pe dacii ocupati, dar si pe cei 86% liberi
sa invete “latina” si in acelasi timp sa-si uite
propria limba?…
“Cand sub Traian Romanii i-au biruit pe Daci,
La Sarmisegetuza n-a trebuit talmaci!
Afirma Densusianu si asta totul schimba:
Deci Dacii si Romanii vorbeau aceeasi limba!
Cum e posibil asta? Indata va explic,
De n-ati pierdut rabdarea si m-ascultati un pic:
‘Naintea erei noastre, cat? nu prea stiu precis
La Nord si Sud de Istru (de Herodot e scris)
Traia un popor harnic, pe plaiuri Carpatine
Ce cultiva pamantul, vana, crestea albine
Si dupa zona-n care acei oameni traiau,
Ei Daci sau Geti sau Iliri sau intr-un cuvint Traci
se numeau.
Uniti sub Burebista si-apoi sub Decebal
Ei stavileau barbarii, ce veneau val de val…
Dar secole’nainte cand nu erau regat,
O parte-acestor Traci spre Vest au emigrat
De-a lungul Europei, pe-alocuri s-au oprit
Si-aproape in tot Sudul, treptat s-au stabilit
Iar bunele obiceiuri si limba o pastrara,
Desi cu alte neamuri, in timp se-ncrucisara
Asa se explica faptul de ce zisa Latina
Au inteles-o Dacii si nu l-era straina!
Deci nu cu Roma’ncepe al nost’bogat trecut,
Ci mult mai inainte cautati un inceput!”
In conformitate cu N. Densuseanu in “Dacia
Preistorica” si N. Iorga in “Istoria Romanilor”,
in mod special capitolul intitulat “Stramosii
inainte de romani “, a existat o “Romanie
Apuseana” din care s-au desfacut natiile
franceza, italiana, spaniola, portugheza si o
“Romanie Rasariteana” unde urmele-i traiesc
inca…” Tot N. Iorga spune: “E o datorie sacra a
fiecarui roman sa ia cunostinta de istoria sa si
sa-si iubeasca neamul.”
Un aspect controversat, care mi se pare ca a
fost ignorat, ar fi: daca “Romanitatea
Occidentala” a evoluat dezvoltandu-se mai
multe limbi romanice (italiana, latina, spaniola,
provensala, portugheza, franceza), de ce in
cadrul “Romanitatii Orientale” nu s-a ajuns la
formarea unei limbi noi, ci numai stadiul de
dialecte: istro-roman (pe teritoriul ocupat de
iugoslavi), megleno-roman (pe teritoriul ocupat
de bulgari), aroman (pe teritoriul ocupat de
greci), daco-roman (Romania de astazi, plus
teritoriul ocupat de rusi, ucrainieni si iugoslavi
– asa numitul Banat Sarbesc)?
Unitatea lingvistica a acestor dialecte nu poate
avea decat o explicatie: cuceritorii romani au
intalnit o populatie de aceeasi limba. Daca
astazi se considera ca 95% din cunostintele
acumulate de omenire sunt obtinute in ultimii
50de ani… sa vedem cum istoria se poate de
asemeni schimba. Cand, nu demult s-a publicat
teoria evolutiei speciei umane in functie de
vechimea cromozomala, s-a ajuns la concluzia
ca “prima femeie” ar fi aparut in Sud-Estul
Africii. Urmatorul pas urias ar fi fost Nordul
Egiptului, iar de aici, Peninsula Balcanica, la…
noi! Cand cei de la Cambridge vorbeau de
arienii din zona Carpato-Dunareana, teoria
cromozomala nu aparuse inca. Si din nou, de la
noi, se desprind doua mari grupuri, unul ce se
va raspandi spre Est, Indo-Asia, iar celalalt
spre Vestul Europei.
Daca cineva ar cauta in arhivele romane ori
cele de la Vatican, ar gasi manuscrisul
doctorului lui Traian, Criton, care ne descria pe
noi, geto-dacii. Aparent, el ar fi unul care
auzind limba vorbita de daci, ar fi exclamat:
“sunt acestia (daci) romani?…” si de atunci am
primit numele de “romani”. Dar sigur vom fi
cunoscuti sub numele de romani dupa anul 106
A.D. cand suntem partial cuceriti de romani si
“unificati” de acestia pentru exact 165 de ani.
Mai mult, cand poetul roman Ovidiu a fost
deportat la Tomis (Constanta de astazi, pe
tarmul apusean al Marii Negre) a scris si
poeme in limba localnicilor sciti, limba tracilor
dar in alfabet latin, limba pe care a putut sa o
invete cu usurinta datorita asemanarii limbii
latine cu ea. Din pacate, poemul este pierdut
pe undeva prin arhivele Vaticanului si nimeni
pana in prezent nu s-a lasat “convins” in a-l
gasi.
Odata stabilita problema limbii geto-dacilor,
descoperim cu mandrie ca noi nu suntem
urmasi nici ai slavilor, nici ai romanilor, ci ei
sunt urmasii nostri.
Dupa N. Iorga, analizele chimice au aratat ca
mai mult de 30% din aurul faraonilor egipteni
provine din Muntii Apuseni si nimeni nu s-a
decis de atunci sa faca un studiu pe masura
potentialului tehnic de astazi. Stie oare cineva
ca Spartacus, acel gladiator care s-a
autoeliberat si s-a pus in fruntea sutelor si
miilor de sclavi romani, creand o armata care a
speriat Roma, era un trac de-al nostru, din
muntii Rodopi?…
RASPANDIREA PELASGILOR, TRACILOR SI GETODACILOR
Herodot arata ca: “…dupa indieni, neamul
tracilor este cel mai numeros dintre toate
popoarele.” Sa ne oprim putin asupra acestui
aspect: dupa localizarea lor geografica incep sa
se desprinda geto-dacii prin primul mileniul
B.C. la nord de Istru (Dunare), ilirii (zona
Albaniei de astazi), scitii (Dobrogea), etc. Ne
raspandim treptat in toata Europa, cat si in
toata Peninsula Balcanica, pe care o stapanim
pentru sute si sute de ani. In zona Marii Egee,
a insulelor ei, cum este Creta, cat si a Asiei
Minor (Turcia de astazi), apar culturi ca cele
mino-miceniene. Grecii, “prietenii nostri heleni”
de mai tarziu,cum le place sa-si spuna, sosesc
in Europa din zona estica a Marii Caspice in
jurul anilor 1900-1600 B.C., fiind initial o
populatie tribala nomada. Sosec in grupuri
mici, “inalti, blonzi” cum ii descrie marele poet
antic (orb!) Homer, urmati 300-400 de ani mai
tarziu de Dorieni care-i subjuga pe primii, iar
apoi triburile aeoliene si ionice. Toti acestia isi
gasesc “casa ideala” la noi in Peninsula
Balcanica, impingandu-ne spre Nord-Vestul ei
si numindu-ne mai tarziu macedoni, iliri, geti,
daci, sciti, dupa locurile in care traiam, in ciuda
limbii comune vorbite. Odata patrunsi in
spatiul Balcanic, invadatorii greci, aflati la
inceputul stadiului de civilizatie, se impun cu
duritate asupra populatiei locale, distrug
asezarile egeene, pentru ca mai tirziu sa
absoarba majoritatea culturii locale. Ei
imprumuta mult din cultura egeenilor, a minomicenienilor
si a egiptenilor, intemeindu-si o
cultura proprie, cea greceasca, care se va
raspandi in Europa. Nu numai cultura au
imprumutat-o, dar si scrierea, alfabetul: daca
“Linear Script A”, incomplet descifrat, inca mai
pastreaza caracterul hieroglific, “Linear Script
B” reprezinta un dialect arhaic grec, pentru ca
700 de ani mai tarziu sa gasim cea mai
timpurie scriere clasica “greceasca”!… Astazi
nici un grec nu ar recunoaste meritul
egiptenilor, cum de altfel alti hoti de mai
tarziu, rusii, cu ajutorul celor doi greci cu nume
slave, Chiril si Metodiu, vor transforma
alfabetul elenic in chirilic, introdus mai apoi la
toti slavii…
Aparitia romanilor a condus indirect la
unificarea acestor pelasgi, traci, iliri, daci, geti,
tibali si odry care si-au luat numele -spun uniidupa
numele Romei unificatoare. Dupa cum se
vede nimeni nu poate spune exact cand si cum
ne-am capatat numele de romani. Marea
majoritate a popoarelor barbare care ne ataca
sau ne traverseaza sunt in numar mic, fiind
respinse ori absorbite fara a lasa influente
deosebite pana in secolul al VI-lea A.D. cand
sosesc slavii. Popor barabar, crud si nemilos
care dupa insuccesul de la Nordul Dunarii se
aseaza in Sudul acesteia si in felul acesta ne
vor desparti pentru totdeauna printr-un
“coridor slav” de fratii nostri de la sudul
Dunarii care se vor gasi ca intr-un fel de
sandwich intre greci si slavi. Mai existam si
astazi prin aceste locuri: istro-romanii (foarte
putini la numar) prin aria iugoslavo-croata,
megleno-romanii, sub bulgari si aromanii (inca
in numar mare) sub greci. Dupa incercari
nereusite de asimilare fortata, si astazi, dupa
aproape 1500 de ani de ocupatie, macedonenii
nu si-au schimbat nici limba, nici portul, iar
limba sau “dialectul” cum il numesc ei insusi,
nu-l pot intelege nici grecii, nici bulgarii ori
iugoslavii, ci numai noi, romanii. De ce?…
Aproape toti avem prieteni ori cunoscuti
macedoneni si daca nu i-ati intrebat, o puteti
face acum: intrebati-i de “dialect” si veti
ramane uimit de similaritatea lui cu limba
romana. Limba lor este cea mai veche si mai
bine pastrata, fiind de fapt limba pelasgica,
tracica sau dacica, dupa cum vreti sa o numiti
si care este si… limba noastra. Si daca ne mai
amintim ca in urma cu 2000 de ani Alexandru
Macedon, fiul lui Philip, rege al Macedoniei, era
respins la Jocurile Olimpice pe motiv ca nu era
grec si ca la varsta de 7 ani parintii i-au adus
ca profesor pe Aristotel (care era grec dupa
tata si macedon dupa mama) ca sa-l invete
limba civilizatiei de atunci, elena, cum putem
crede ca Alexandru Macedon, caruia mai tarziu
i s-a schimbat numele in Alexandru cel Mare si
a fost inrolat in Pantheonul grec ca erou, a fost
grec ? Cand el era de fapt pelasg de cea mai
pura spita…
Aceasta parere asupra originii si locului
macedonenilor nu o impartasesc numai eu, ci si
altii, cum ar fi Raymond Bonner, care in “The
New Yok Times” din 14 mai 1995, publica un
articol despre Macedonia, pamant care nu
poate avea un nume (“The Land that Can’t Be
Named”), acesta fiind adjudecat de catre
bulgari, greci si sarbi. Bonner spunea despre
Alexandru Macedon ca orice ar fi fost, numai
grec nu.
Paradoxal, singurii care nu s-au implicat in
adjudecarea Macedoniei au fost “fratii” lor din
nord, adica noi romanii, care, in plus, aproape
intotdeauna i-am neglijat si abandonat. Si
totusi, in 1995, o delegatie romana care a
vizitat Albania a decis de comun acord cu
guvernul albanez sa deschida pentru populatia
macedoneana locala biserici romane si scoli cu
predare in limba romana.
Sa nu uitam ca in Grecia in perioada antebelica,
in Macedonia, existau biserici si scoli
romanesti care mai tarziu au fost arse si
distruse iar populatia locala (aromanii – cum se
numesc ei insisi) a fost persecutata, chinuita,
chiar omorata, unii reusind sa scape fugind in
Romania, altii chiar in America, unde-si
povestesc si astazi necazurile trecutului.
Sa fim noi oare, descendentii directi ai
poporului pelasgic, trac, un popor
blestemat?…Si astazi ucrainienii si rusii vor sa
ne faca sa uitam cine suntem, acolo la noi
acasa, in Bucovina, Tara Hertei, Basarabia si
Buceag, unde populatiei romane i se spune ca
nu sunt “romani”, ci o natie slava, vorbind o
limba slava, Moldoveneasca!… Cand oare ne
vom dezdoi genunchii si vom sta in picioare,
drepti, noi romanii din Romania, Basarabia,
Bucovina, Tinutul Hertei, Banatul Sarbesc,
Buceag, Cadrilater, din Pocutia si Ungaria, din
toata Macedonia, pentru a ne proteja
drpturile!?… Numai Dumnezeu stie.
Sa vedem cum arata limba macedoneana in
comparatie cu limba romana. Pentru aceasta
am ales un cantec vechi aroman, compus cu
mult inainte ca Bolintineanu sa publice “Muma
lui Stefan Cel Mare”:
Dialect Aroman-Macedonean Traducere in
Romaneste
Cari-n’i bati, noaptea Cine-mi bate noaptea
La firida mea, moi ? La fereastra mea, mai ?
Io hiua, msata Marioara Eu sunt, frumoasa
Marioara
Nu-n’i ti-aspirea, moi. Nu te speria ,mai.
………………………………..
……………………………………….
Scoal aprind’i lampa Scoal’de-aprinde lampa
S-ti vedua fata ta, Sa-ti vad fata ta
Fata ta tea alb-arosi Fata ta cea alba rosie
Ca trandafila. Ca de trandafir.

Fragment dintr-o lucrare…

Deși nu mai postez așa de des, am ales să deschid două categorii noi. Pentru aceasta voi considera această postare drept o prefață la viitoarele postări în acele categorii și o nouă postare la celelalte categorii la care este trecută. Acest fragment este o notă de subsol de la o lucrare colectivă în cadrul Masterului de Turism și Dezvoltare Regională, la disciplina Tehnici de Anchetă a profesorului universitar doctor Dan Lungu, notă de subsol care îmi aparține în întregime mie, produs al unor frământări ale contemporaneității. Acea lucrare pe care am realizat-o cu alți trei colegi de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, de la Facultatea de Geografie și Geologie, a fost numită „Ponderea monumentelor istorice și arheologice în atractivitatea județului Iași”. Din motive de drepturi de autor (mă pufnește râsul când spun asta) voi posta doar nota de subsol pe care o consider relevantă și îmi prezintă mare parte din gânduri. Problema turismului o voi aborda în alte postări, iar dezbaterile serioase de la nivel înalt vor avea loc atunci când parvenitele și parveniții, reprezentați cu mândrie de Elena (nume fatal în politica românească) Udrea, ministresa turismului care toacă banii tăind frunze de milioane de euro la câinii europeni vor dispărea de la conducerea ministerului lăsând oameni capabili specialisti in domeniu (recomandând empiric niște autorități în domeniu ca Vasile Glăvan sau Constantin Draica, desi nu ii cunosc prea bine și nu pot garanta pentru ei)!! Dar acest lucru il vom vedea dupa schimbarea regimului si a mentalitatii poporului ahtiat dupa galeti portocalii, pomeni electorale, promotii la supermagazine de unde se culege zahar de pe jos, pomenile nesimtite ale pedelistilor unde se adună multimi în loc să se revolte împotriva șomajului, sărăciei, privatizărilor frauduloase, hegemoniei băncilor în România săracilor, politicienilor locali cu mentalitate de colonie africană care se uită la favoritismele americane si ale celorlalte imperii care oprimă populația pentru a aduce „investitorii străini”, dictatura fascistă a Uniunii Europene-Nato și pierderea treptată și sigură a drepturilor și a libertăților și așa mai departe. Dar aceste subiecte nu sunt în centrul postării curente. Despre etnologia geto-dacică si denumuirea sa voi vorbi în alte postări, aici mărginindu-mă să constat că tocmai tradițiilor milenare, ștampilate drept „păgâne” de către Biserică, autoritate ilegitimă asupra României (în opinia mea), și aruncate la groapa de gunoi și suprimate, rămânând doar în conștiința folclorică populară. Auzeam un comentariu, parcă de-al lui Radu „Criminalu” Tudor de la OTV3 (poreclită și Antena3), care spunea că nu înțelege de ce Biserica Creștină mai tolerează și înglobează culturile păgâne. Să notăm că apostolii care au adus creștinismul pe la începutul Evului Mediu aici au încercat suprimarea religiei dacice și odată cu aceasta și cultura dacică cu asimilarea iudaismului biblic. Izvoarele despre daci se sting treptat sub ocupația romană din sfertul din Dacia Mare de după anul capitulării (106 d.Hr.) și dispar în TOTALITATE după retragerea aureliană, când se păstrează cultul creștin promovat de romani și în teritoriile dacice libere. Revin și concluzionez că opera de subjugare a poporului geto-dac se face și prin pierderea culturii sale, iar turismul poate valorifica și revigora tradițiile pentru supraviețuirea în fața atacului globalist împotriva suveranității naționale. Singura rațiune a acestei postări este lipsa de timp adecvat pregătirii unei postări de calitate și nevoia uneia imediate, gata redactate, pentru a nu dezamăgi auditoriul. Am redescoperit aceasta lucrare de 30 pagini în timpul verificării spațiului de pe hard și am selectat pasajul nesemnificativ din cercetare (și care nu are legătură directă cu cercetarea respectivă) pentru că este semnificativ, dar și foarte condensat (nu așa de condensat ca voluminoasa și remarcabila carte a lui Jim Marrs, „Guvernarea din umbră”, pe care am mai recomandat-o pe  blog, dar care merită toată atenția unui om conștient al zilelelor noastre), dar de ce îndrăznesc să mă compar cu titanii?!?!?? Și dacă vă îndoiți, vă dau cuvântul meu că acel pasaj chiar a fost trecut în lucrare. Mi-am permis să adaug și niște filmulețe pentru a nu plictisi, dar și pentru a întări cele spuse referitor la geto-daci… Și nu suntem nebuni și naționaliști, ci încercăm să ne recuperăm istoria NOASTRĂ. Numeroși etnologi și istorici, printre care și Marija Gimbutas, ne dau dreptate, dar europenziații nu vor să audă vocea lor.

Eforturile meritorii ale unor patrioti au dus la realizarea unei colectii de articole remarcabile grupate în Enciclopedia Dacică. Legătura este atașată mai jos.

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

http://www.google.ro/#hl=ro&q=jim+marrs+guvernarea+din+umbra&oq=jim+marrs+guvernarea+din&aq=0&aqi=g1&aql=&gs_sm=e&gs_upl=1716l5901l5l6913l15l15l0l13l13l0l162l314l0.2l2&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.&fp=673bf91056e33ba3&biw=1366&bih=549

De altfel o altă preocupare care ține de moștenirea culturală multiseculară și, aș îndrăzni să afirm, multimilenară (Nicolae Densușianu susține cu argumente destul de solide că poporul nostru face parte din primele civilizații din Europa, iar dovezile arheologice scot la iveală existența unei bogate culturi antice și preistorice pe acest teritoriu, cu foarte mult timp înainte ca așa zișii europeni de azi, care ne dictează clamându-se marea Europă civilizată în timp ce se presupune că noi suntem niște înapoiați, să-și fi făcut apariția aici odată cu Marea Migrație a Popoarelor) este aceea a tradițiilor și datinilor etnologice care se pierd în distrugerea globalizării apăsătoare și aducătoare de războaie, foamete, pierderea suveranității naționale, distrugere și sărăcie. Chiar există și o anumită superioritate îngâmfată cum că societățile etnografice, în care s-au păstrat tradiții, orânduiri și semne identitare vechi, nu totdeauna cu un conținut ideologic bogat, ar fi niște suboameni pe care civilizații (cum se cred și cum îi îndoctrinează fel de fel de surse) trebuie să îi stăpânească și să le impună civilizația lor, iar la nevoie să îi extermine dacă nu înțeleg beneficiile pe care le aduc cotropitorii lor. Așa s-au exterminat și supus populațiile africane, aborigenii din Australia, indigenii din cele două Americi numiți de cele mai multe ori amerindieni, indienii păstrători ai unei culturi bogate și ai unora dintre cele mai valoroase scrieri ale omenirii și așa mai departe, prin care, datorită distrugerii lor, s-au pierdut mărturiile mileniilor trecute. Astfel stau lucrurile și în ziua de astăzi, când cultura televizorului (instrument de manipulare și de vehiculare a inepțiilor pentru ținerea sub control a populației hipnotizate și îndobitocite), a cinematografului care crează valori false sau supraapreciate (majoritatea filmelor au ca temă preamărirea războiului, aspecte de zi cu zi pline de nimicuri, etc. în timp ce foarte puține filme abordează subiecte importante) sau cultura corporatismului care înlocuiește meșteșugurile tradiționale cu sclavia corporației,care înlocuiește diversitatea culturală cu oligarhia centralizată a corporațiilor și a dirijării de la centru de către civilizați, care înlocuiește moștenirea mileniilor trecute cu zgârie-norii și cultura unui materialism ieftin, care suprimă preamărirea și respectul față de natura care ne găzduiește cu o cultură a consumerismului neglijent al defrișărilor, al exterminarii speciilor vecine omului, al distrugerii habitatelor și alte fapte abominabile pentru ca omul să aibă o vilă, o a doua casă, un consum supradimensionat și înstrăinare de natură sau chiar de propria specie, deoarece în timp ce unele țări aruncă mâncarea la gunoi și se plictisesc de binele pe care îl duc, în timp ce armatele lor atacă și jefuiesc lumea a treia, cei care locuiesc în lumea a treia suferă de foamete, epidemii (datorate de cele mai multe ori civilizatului) și lipsa apei. Cu alte cuvinte, în zilele noastre asistăm la decesul civilizației geto-dace, poleite sub sigla României, pentru a face pe placul „europenizaților” vremurilor secolului 19 dar și a celor din zilele noastre. Portul popular este din ce în ce mai rar văzut, Baladele, Legendele și poezia epică sau lirică a poporul nostru sunt uitate de tot mai mulți oameni, iar mentalitatea noastră (care nu este aceea instaurată de fanarioți și de jidănismul bibliei și care au rezultat în acest balcanism retrograd în care se scaldă România), adică mentalitatea geto-dacă, este înlocuită cu o cultură europeană care nu ne caracterizează. Asistăm deci la dispariția perlelor identitare ale noastre ca popor (dacă mai există așa ceva) și o componentă de cea mai mare importanță a culturii românești (geto-dace, care nu a dispărut la formarea Daciei Romane). Menționăm că Shakespeare și Voltaire sau alte produse europene pot fi consumate dar în același timp păstrate valorile autohtone. Nu putem fi adepții izolaționismului, dar nici nu putem suporta distrugerea spiritului poporului român și așa deraiat de influențele veacurilor trecute. Iar ca justificare a acestei digresiuni aduc argumentul că, pe lângă celelalte atracții turistice de tip cultural, o zestre culturală deosebită o reprezintă etnologia acestui popor.


Vă urez toate cele bune, Damian Radu cercetătorul frunzelor udrene…