Libia grandiosului proiect

Ziua de 01 septembrie marcheaza aniversarea deschiderii unei etape majore in istoria Libiei, grandiosul Proiect al Marelui Fluviului Artificial!.

Acest incredibil de grandios sistem de furnizare a apei, desfasurat cu mult succes, este practic necunoscut în Occident, şi rivalizeaza si chiar depaseste multe proiecte uriase de dezvoltare mondiala.

Până de curând, aprovizionarea Libiei cu apa provenea din acviferele subterane sau din instalaţiile de desalinizare de pe coasta marina. Insa apă provenita din aceste surse era de proastă calitate şi, uneori, nepotabila. Putina apa mai ramanea disponibila pentru a iriga terenurile agricole , apa vitala în această ţară acoperita în mare parte de desert.

În anii 1960 în timpul explorarilor petrolifere dîn sudul deşertului libian, au fost descoperite rezervoare naturale imense de apă de înaltă calitate . Cele mai importante dintre aceste rezerve acvifere – apa stransa intre straturile de roca –s-au format intr-o perioadă geologică când Marea Mediterană curgea spre sud la poalele munţilor Tibesti, situati la frontiera Libiei cu Ciad. În această perioadă, nivelul Marii Mediterane oscila frecvent si din acest motiv s-au format variate depozite sedimentare.

Activitatea geologica a provocat aparitia de formaţiuni muntoase (Jabal Nefussa şi Jabal Al Akhdar) şi a depozitelor naturale subterane de apa. Între 38.000 şi 10.000 climatul din Africa de Nord a fost unul temperat, perioada în care au existat precipitaţii considerabile în Libia. Precipitaţiile în exces s-au infiltrat în gresia poroasa şi au fost prinse între straturi, formând rezervoare subterane de apă dulce.

În Libia există patru mari astfel de bazine subterane: bazinul Kufra, bazinul Sirt, bazinul Morzuk şi bazinul Hamada, dintre care primele trei combinate conţin rezerve de 35.000 de kilometri cubi de apă. Aceste vaste rezervoare, asigura cantitati aproape nelimitate de apă pentru poporului libian.

Oamenii din Libia au iniţiat o serie de studii ştiinţifice privind posibilitatea de a accesa acest vast ocean de apă proaspătă. Aceste considerente au generat dezvoltarea de noi proiecte agricole in desert, aproape de sursele de apă. S-a inteles că la proportiile necesare, pentru a produce suficiente produse agricole este necesara organizarea unei infrastructuri de foarte mari dimensiuni. În plus, ar fi fost necesara o redistribuire majoră a populaţiei locuitoare pe centura de coastă. Alternativa era sa ‚ „se aduca apa catre populatie”.

În octombrie 1983, s-a creat Autoritatea Marelui Fluviul Artificial şi a fost investita cu responsabilitatea de a exploata apa din straturile acvifere dîn sud, şi de a o transporta prin mijloacele cele mai economice şi practice catre utilizatori si în principal pentru irigaţii, pe toata centura de coastă a Libiei.

In 1996, Proiectul Marelui Fluviu Artificial a ajuns la una dintre etapele sale finale, pomparea de apă dulce nepoluata catre casele şi grădinile cetăţenilor capitalei Tripoli. Louis Farrakhan, care au luat parte la ceremonia de deschidere a acestei etape importante a proiectului, a descris Marele Fluviu Artificial ca pe ‚un alt miracol în deşert”.

Marele Fluviu Artificial , ca fiind cel mai mare proiect de transport pe apă întreprins vreodată in lume, a fost descris ca „a opta minune a lumii”. Acesta transportă mai mult de cinci milioane de metri cubi de apa pe zi prin deşert pentru zonele de coastă, crescand cu mult cantitatea de teren arabil. Costul total al proiectului imens este de aşteptat să depăşească 25 miliarde dolari (SUA).

Constând dintr-o reţea de conducte de patru metri in diametru, îngropate în pământ pentru a evita evaporarea, proiectul se intinde, departe in desert, pe o lungime de peste 4.000 km. Toate materialele sunt fabricate si proiectate pe plan local.. Apa subterana este pompată de la 270 puturi aflate la sute de metri adâncime, în rezervoarele care alimenteaza reţeaua. Costul unui metru cub de apă este egal cu 35 de cenţi. Metru cub de apă desalinizata este de 3.75 dolari.

Oamenii de stiinta estimeaza ca cantitatea de apă care urmează să fie pompata este echivalenta cu debitul fluviului Nil pe o perioada de 200 de ani!

Scopul poporului arab libian, întruchipat în Marele Proiect al Fluviului Artificial, este de a face Libia o sursă de abundenţă agricola, capabila să producă hrană şi apă adecvate pentru satisfacerea nevoilor proprii şi de a o împărtăşi si tarilor vecine.

 

Pe scurt, Marele Fluviu Artificial este literalmente pentru Libia „ tichetul de masa” al autonomiei.

 

Proiectul Marelui Fluviu Artificial livreaza apă populatiei şi furnizeaza apă pentru uzul municipal, industrial şi agricol. Strategia autoritatii responsabile libiene are ca scop creşterea producţiei de culturi agricole şi animale la un nivel care sa atinga cea mai mare rata posibila de auto-suficienţă şi sa reduca dependenţa de importurile din pieţele străine la cel mai mic nivel posibil. Se urmăreşte, de asemenea, creşterea capacităţilor de producţie a forţei de muncă şi a investiţiilor in domeniul procesarii hranei.

Potrivit scriitorului Baghdadi Ali, „Marele Fluviu” este o lecţie nouă şi un exemplu în lupta pentru a obţine auto-determinarea, securitatea alimentară şi independenţa adevărată. Nici o naţiune care depinde de o ţară străină pentru hrana oamenilor sai nu poate fi libera. Marele Fluviu este un triumf împotriva setei şi de foametei. Este o victorie împotriva ignoranţei şi a înapoierii. Ea reflectă determinarea poporului libian de a rezista presiunilor coloniale, de a dobândi tehnologia, pentru a se dezvolta, pentru a-si îmbunătăţi viaţa şi pentru a-si controla propriul destin dupa propria vointa.

New Dawn Magazine, September 1, 2010